Diferența dintre galvanizarea la rece și galvanizarea la cald în prelucrarea țevilor de oțel

Galvanizare la cald VS. Galvanizare la rece

Galvanizarea la cald și galvanizarea la rece sunt ambele metode de acoperire a oțelului cu zinc pentru a preveni coroziunea, dar diferă semnificativ în ceea ce privește procesul, durabilitatea și costul. Galvanizarea la cald implică scufundarea oțelului într-o baie de zinc topit, creând un strat de zinc durabil, legat chimic. Galvanizarea la rece, pe de altă parte, este un proces în care se aplică un strat bogat în zinc, adesea prin pulverizare sau vopsire.

În prelucrarea țevilor de oțel, galvanizarea este un proces cheie pentru îmbunătățirea rezistenței la coroziune, care este împărțit în principal în două metode: galvanizarea la cald (HDG) și galvanizarea la rece (electro-galvanizare, EG). Există diferențe semnificative între cele două în ceea ce privește principiile de procesare, caracteristicile de acoperire și scenariile aplicabile. În continuare este prezentată o analiză detaliată din punct de vedere al dimensiunilor metodelor de procesare, principiilor, comparației performanțelor și domeniilor de aplicare:

1. Compararea metodelor și principiilor de procesare

1. Galvanizare la cald (GAL)

Procesul de prelucrare: Țeava de oțel este imersată în lichid de zinc topit, iar zincul și fierul reacționează pentru a forma un strat de aliaj.
Principiul formării acoperirii:
Legături metalurgice: Zincul topit reacționează cu matricea țevii de oțel pentru a forma un strat Fe-Zn (Fe₃Zn₁₀ în fază Γ, FeZn₇ în fază δ etc.), iar stratul exterior este un strat de zinc pur.
2. Galvanizare la rece (electrozincare, EG)
Procesul de prelucrare: Țeava de oțel este imersată într-un electrolit care conține ioni de zinc ca și catod, iar un strat de zinc este depus prin curent continuu.
Principiul formării acoperirii:
Depunere electrochimică: Ionii de zinc (Zn²⁺) sunt reduși la atomi de zinc de către electronii de pe suprafața catodului (țevii de oțel) pentru a forma un strat uniform (fără strat de aliaj).

2. Analiza diferențelor de proces

1. Structura acoperirii

Galvanizare la cald:
Structură stratificată: substrat → strat de aliaj Fe-Zn → strat de zinc pur. Stratul de aliaj are o duritate ridicată și oferă protecție suplimentară.
Galvanizare la rece:
Strat unic de zinc, fără tranziție de aliaj, ușor de provocat răspândirea coroziunii din cauza deteriorării mecanice.
 
2. Test de aderență
Galvanizare la cald: După testul de îndoire sau testul de lovire cu ciocanul, stratul de acoperire nu se dezlipește ușor (stratul de aliaj este strâns lipit de substrat).
Galvanizare la rece: Stratul de acoperire se poate desprinde din cauza unei forțe externe (cum ar fi fenomenul de „exfoliere” după zgârieturi).
 
3. Mecanismul de rezistență la coroziune
Galvanizare la cald:
Anod sacrificial + barieră de protecție: Stratul de zinc se corodează primul, iar stratul de aliaj întârzie răspândirea ruginii pe substrat.
Galvanizare la rece:
Se bazează în principal pe protecția de tip barieră, iar substratul este predispus la coroziune după ce stratul de acoperire este deteriorat.

3. Selectarea scenariului de aplicare

3. Selectarea scenariului de aplicare

Scenarii aplicabile pentru țevile din oțel galvanizate la cald
Medii dure:structuri exterioare (turnuri de transmisie, poduri), conducte subterane, instalații maritime.
Cerințe ridicate de durabilitate:schele pentru clădiri, balustrade de protecție pentru autostrăzi.
 
Scenarii aplicabile pentru țevile din oțel galvanizat la rece
Mediu cu coroziune ușoară:conductă electrică de interior, cadru de mobilă, piese auto.
Cerințe ridicate privind aspectul:carcasă pentru electrocasnice, țevi decorative (sunt necesare suprafețe netede și culori uniforme).
Proiecte sensibile din punct de vedere al costurilor:facilități temporare, proiecte cu buget redus.
Data publicării: 09 iunie 2025